l-am auzit era tot acolo
ne aştepta să-i ascultăm
geamătul blând
l-am răstignit şi-l răstignim în noi
în fiecare clipă de nelinişte
ne trezim îl trezim
şi câte o pasăre iese
bulucindu-se printre firele de paie
peşti mulţi peşti se nasc
şi mor neştiindu-şi rostul
alţii şi-l ştiu
şi-l batjocoresc neîncetat
speriaţi de luna plină care
seamănă cu mămăliga
săracului bogat în metafore
ne aştepta să-i ascultăm
geamătul blând
l-am răstignit şi-l răstignim în noi
în fiecare clipă de nelinişte
ne trezim îl trezim
şi câte o pasăre iese
bulucindu-se printre firele de paie
peşti mulţi peşti se nasc
şi mor neştiindu-şi rostul
alţii şi-l ştiu
şi-l batjocoresc neîncetat
speriaţi de luna plină care
seamănă cu mămăliga
săracului bogat în metafore
L-am auzit şi-L aud zilnic
şi atunci
mă îndrept spre fereastra Lui
şi atunci
mă îndrept spre fereastra Lui
încerc să-mi fiu
ceea ce numai El ştie
sămânţă de viaţă
în altă sămânţă şi alta
nicicând înălţată
doar frământând
ideea înălţării
în amfora fără braţe
a nevoilor umane
ceea ce numai El ştie
sămânţă de viaţă
în altă sămânţă şi alta
nicicând înălţată
doar frământând
ideea înălţării
în amfora fără braţe
a nevoilor umane
apoi beau apoi tac
şi sub daltă rămân până la
căderea tâmplei într-un pumn
de seminţe abstracte
căutându-mă mereu
printre uluci de garduri
ca o pasăre căzută
din dreptul zborului
spre sine
şi sub daltă rămân până la
căderea tâmplei într-un pumn
de seminţe abstracte
căutându-mă mereu
printre uluci de garduri
ca o pasăre căzută
din dreptul zborului
spre sine
fără întoarcere aripa
mă bate pe umăr
mă aplec
las genunchii în aşteptare
pe altarul fără masă
al rugăciunii dintâi
mă bate pe umăr
mă aplec
las genunchii în aşteptare
pe altarul fără masă
al rugăciunii dintâi
Anne Marie Bejliu, 1 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu