joi, 16 aprilie 2015

cruce de viaţă - tu -


în mine
ca o cruce de viaţă eşti tu
şi dacă nu ai fi
ceva tot ar rămâne ca un pastel al pâinii
muiată în sarea curăţării de lesturile dorinţelor
uneori împărtăşite alteori
zdruncinături pe şira spinării
crengi de stejar bătute în cuiele aşteptărilor
transformate demult în praguri de uşi
în rame de tablouri deşi
stejarul este prea dur pentru gingăşia culorilor
poate este o poartă către inima creatorului
poate urmă a paşilor fricilor
înainte de a-şi ascunde intensităţile
în vulcanul rostirilor amânate
da. eşti cruce de viaţă într-o iubire imposibilă
ridici sau culegi pietrele albe din nisip
visezi forme de scoici
iar tălpile tale calcă apăsat
fiecare aşchie mai adaugă una
şi încă una
până când poteca dintre a fi
şi a anima gândul
devine ocean
*
îţi voi da foc apoi îl voi stinge
ce rămâne
va fi poemul aruncat de tine
în colţul umbrelor uitării
drum bun val. drum bun gând
drum bun tălpi frumoase
alungind drumurile mereu cu un vers
**
mă întreb mereu de ce versul tău
adeseori cuprinde un singur cuvânt
îndepărtezi pasărea iubirii
pentru a o privi
sau pentru a nu te atinge
cu ochiul albastru
al transhumanţei bucuriei
mă întreb mereu...
Anne Marie Bejliu, 16 aprilie 2015
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu