duminică, 26 aprilie 2015

palme din lemn


cortul de poveşti a plecat
odată cu furtuna din tine. o acopereai cu grijă
o înveleai cu zdreanţa certitudinilor
nu vedeai curcubeul şi am înţeles târziu
că îl inventai
deasupră-mi ploile zbucneau ştiam
că nu mă vezi
un simplu ecran nu mă poate deschide aşa cum
un gest blând sau aspru deschide codurile însingurării
lasă paşii apropierii să crească
femeie de cub mă rostogolesc la orice rotunjire
închid deschid pe sfert sau pe jumătate
am pus la copt toate merele tăiate în felii subţiri
aştept altfel de ardere altfel de roade să împlinească
acea cină de taină
a primăverilor în care tu pleci eu rămân
cu mine însămi
umplându-mi cavernele
cu mere coapte în felii subţiri
şarpele a dispărut. încerc acum să-mi cresc puii
încrederii
într-un cuib de cuvinte nescrise
singurătatea mă ia de braţ duminica
pentru o plimbare simplă pe aleea
cu palme de statui din lemn
Anne Marie Bejliu, 26 aprilie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu