cariatide de ceară

cum ar fi să ridici o clădire imitând anticul
folosind cariatide din ceară. cum ar fi.

întreb şi tac apoi imit femeia coloană până când
soarele atinge apogeul

dincolo de tăcere începe cântecul topirii

tu taci şi zâmbeşti strâmb. îmi spui că
toată clădirea stă un pic câş. cumva se va prăbuşi
va imita avioanele moderne când sărută pământul cu faţa

ca un banc nereuşit totul se adună într-un pumn fragil
de adult prea devreme îmbătrânit pentru aşteptare

în tăcere umbrele cariatidelor de ceară
îl sprijină aparent fără efort
înainte de finita infinita cădere

el tot un fel de înger rămâne
tot un fel de cruce acum răsturnată
căutând siguranţa printre fire de nisip umed

Anne Marie Bejliu, 30 aprilie 2015