flux reflux

cu viaţa de-a dura prin praf
ridic pumnul fără a lovi

privesc printre degete răsăritul

aşteptarea creşte

răspunsuri vin atunci când
printre mişcări sacadate liniştea se aşterne
chibzuiala buzelor
lacrima ochiului călătoreşte
printre porii pielii obrazului adâncit în uitare

cresc urme de paşi în urma fiinţei
corpul se strânge tot mai mult
în ghiocul naşterii şi al morţii deopotrivă

femeia cu ochii din cărbunele
timpului netrăit
priveşte cum naşterea poemului seamănă
cu rodul olarului
între vid plinul creaţiei şi invers

Anne Marie Bejliu, 1 aprilie 2015