Dor de tata

Lumină sufletului tău uriaş, tată, dacă nu cumva sufletul dumitale a fost lumina însăşi a celui născut nu făcut, să fie tată, soţ, iubit, totul într-o amforă de lut, umezită cu lacrima Domnului prin roua fiecărei clipe a vieţii tale.

caut în jurul meu lumina lui, a tatălui. candela prelungă a rămas aprinsă. 
totul fuge de sub picioarele mele.
te caut tată în fiecare gest al pregătirilor al bucuriei de a fi pe care ai avut-o mereu traversând toate durerile lipsurile neîmplinirile.
nu am gândit vreodată că vom sărbători Paştele Blajinilor tu acolo, eu aici. doare tati, doare.
mi-e dor tată de tine. minunea mea de tată...

am tot făcut cumpărături zilele acestea şi cum ies din bloc uneori prin spate, priveam ultimul său drum spre afară până la maşina care l-a dus la ţintirim. simţeam că mă prăbuşesc. intram în casă şi plângeam spunându-mi că e bine că nu mă vede mama dar mama mă suna şi mă prindea rapid... după voce. Tata iubea să facă multe cumpărături şi de fiecare dată când ies pentru asta, nu pot să nu mă gândescla bârfele nevinovate pe care le turuiam cu dumnealui şi râdeam cu lacrimi. era plin de umor. îmi era drag să merg cu dumnealui încolo încoace pe unde avea treburi. îmi lipseşte mult de tot. dacă am fi fost departe unul de altul, poate era altfel, dar am fost zi de zi împreună, am făcut treabă împreună, a fost omniprezent în viaţa mea până în ultima sa clipă.