pas prin iadul păsării gând

Îmi plac păsările hotărâte 
care îşi lasă pieptul 
să modifice geometria spinilor
ba chiar şi culoarea

E artă pură la final de drum

Şi atunci va fi bine
când geometria va deveni 
simplu simbol 
al căutării sculptorului spin
prin pieptul zborului anulat...

Şi acum e bine
când încă aleg jumătatea de ou
 ca pe un leagăn din care 
pot privi liniştită păsările 
şi sculptorul spin 
în marea în-trecere trecere

--------------------------------

o secundă a căzut în pragul cuvântului 

nerostit 
a adunat-o a îngrijit-o blând

împachetată în umbre s-a ridicat 
 a luat de la capăt mersul prin apă

vroiam să calce apa. a râs când i-am spus

era nevoie de primul pas 
de prima pleoapă ridicată timid

l-am făcut. am căzut. am plâns 

rămân stană de piatră şi acum 
între Tine şi ea
fără ca glasul să-şi amâne sunetul 
cu o rotire înceată de cheie

codul se păstrează închis. descifrat 
n-ar mai lăsa nici inima nici sufletul 
să respire deasupra apei

oasele dor 
liniştea ascunde furtuni 
albul ascunde griul 

nu-i mai uşor să aşterni întunericul 
înainte să aprinzi o lumânare?
- întreabă ochiul de apă pe care 
cu intenţie l-am călcat 
la primul pas prin iadul păsării gând


Anne Marie Bejliu, 12 aprilie 2015