joi, 23 aprilie 2015

fir-ar să fie de viaţă


în pripă ridic
praful de pe tobă praful
de pe pălăria gândului
cu un singur pocnet de palmă
adorm în mine libertatea patimilor
dorinţele le învelesc în tine
prin mine să uit
încă un cerc se închide
aruncat de clovn deasupra spectatorilor. sunt
fire de iarbă amară
glăsuind cu inima ta. tot un fel de
floare amară a iubirii de om
în linişte mă ridic din poveste
ascult tac reînvăţ
să robesc timpului măsluirile toate
pentru a fi
pentru a nu mai gândi trecutului calea
şi totuşi
tot în pripă ridic praful
praful din pumnii falsităţii tale
tot în linişte ascult
închiderea cercului
tot în linişte
mă ridic din poveste
pentru a-mi privi chipul oglindit
în ceva ce
nu mai doresc a fi
tot sunt. fir-ar să fie
de viaţă...
Anne Marie Bejliu, 23 aprilie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu