cel mai mic inel

(gând de noapte 28 noiembrie)


în patima ploilor ne uneşte acelaşi cer barcagiule
la apus răsărit şi într-o înserare 
binevoitoarele ramuri se apleacă pe tâmplele tale
cântă flautul descoperit în bucuria soarelui 
cu forţa Domnului înflorită în raza unică

descoperi timpul barcagiule printre inelele fratelui meu
din care barca ta răsună pe ape ca o coajă de nucă
fericită lunecare printre frazele apei
fragment de gând din memoria lemnului
blândă palmă-n coajă strigă şi lasă rămăşiţele uitării
pe malul celălalt mereu pe malul celălalt
pentru ca tu barcagiule să o priveşti
să împingi iar şi iar apa

undele ei te prind
prind şi coaja de nucă în care visezi că eşti
stăpânul mării al oceanelor
jucărie a focului gândului eşti barcagiule
lasă-ţi uitarea în coaja de nucă
şi zâmbeşte peştilor când îţi cântă

cinci vor veni simplu în palma ta
cât o lopată de metafore
te vei duce la cuptorul în care lemnul
din trupul altui frate de-al meu
încropeşte bucuria pâinii rotunde
a hranei trupului tău

în patima ploilor ne uneşte acelaşi cer barcagiule
cina ta de taină continuă
priveşti stelele cerul
prin ramurile mele golite în iarna vieţii de verde

într-un răsărit al primăverii ne vom întâlni tot aici
sub acelaşi cer sub care Domnul
ne-a unit inimile în acelaşi cântec

ascultă pasărea timpului barcagiule
inima ta este în inima inimilor inelelelor
îţi dărui ţie barcagiule pe cel mai mic
acolo esenţa fiinţei rămâne mereu
bucurie şi taină întru Voia şi Iubirea Lui