mingea din cârpe

(gând de noapte 5 noiembrie)

călătoresc precum un cuvânt vinovat cât un băiat 
care aleargă cu tălpile goale 
cu pantalonii scurţi zdrenţuiţi 
printre obstacole

este copilăria copilului fără atingeri însemnate
atingeri de minge de floare de ramură de iarbă
şi băutorul de rouă din capătul aleii
paznicul cuvintelor vinovate nevinovate

aleea se scurtează 
fuga copilului nu încetează
pietrele albe de la marginea aleii îi strigă copilăria 
din căuşul plin de ploi
el aleargă pietrele se termină

la marginea nemărginirii visului începe altfel de copilărie 
fără minge fără bile colorate 
copilăria inimii continuă

călătoresc precum un cuvânt nevinovat
după toate prăbuşirile de cetăţi invocate în legendele timpului
cu braţele larg desfăcute 
aştept nimicul şi un braţ de paie 
pe care să-mi aştern mingea aşternută cu migala orbului 
pe calea sunetelor rostite

mă opresc la margine de mahala 
şi răstorn în poalele florăresei de ciocolată seminţele minţii
eliberată iau de la capăt jocul cu mingea 
pe trotuarele îmbătrânind odată cu vârstele prin care
călătoresc precum un cuvânt vinovat-nevinovat

 între talerele balanţei vieţii