dans cu tăcerea

(gând de seară 5 noiembrie)


ce dacă vine iarna
în mine toamna arde
un muşuroi de frunze
atinge iar înaltul
înalt adânc de cremeni
scântei se nasc şi mor

ce dacă vine iarna
când între noi tot gerul
s-a adunat să cânte
în foşnetul de sloi

şi dacă vine vara
tot iarnă va rămâne
când în copac şi iarbă
şi pasăre se cântă
zborul în puncte arse
albastrul se destramă
când viul mort îndeamnă
tăcerea să descânte
un fir de vorbă seacă
şi-un rest de păpădie

ce dacă vine iarna
eu m-am obişnuit

nu nu accept chemarea
în sloiul nesfârşit
întinderile albe
sunt soare pentru mine
mai sunt şi alte ţărmuri
pleacă
te-ai rătăcit de sine

mă rătăcesc la rându-mi
şi cresc iluzii-n griul
iubit atât de viaţa în glod
prin bălţi în care
broaştele încetează
a mai cânta când ziua
începe fără tine
continuă-n tăcere
şi moare-ncet în mine