până la pace

(gând de zi 27 noiembrie)

pragul muşcă încet atent
vă muşcaţi unul pe altul până la pace
până la următorul solstiţiu de iarnă
când veţi privi prin geometriile muşcăturilor
el umanul din tine
tu inelele copacului tată din care el s-a născut
va trece vreme îndelungată
până când veţi reuni fragmentele

problema de geometrie în spaţiul gândului
va trece printr-o complicată demonstraţie
în care punctele vor fi smulse din trupul pragului
iar paşii în mod absurd se vor extrage cu migală
din tălpile tale în fiecare dimineaţă
se vor aprinde candele
din metaforele stilizate ale unei ierni în care
clovnii -oameni şi clovnii copaci
sunt regi ai poemelor nescrise

şi pragul muşcă încet atent
dimineţile orbului revin aceleaşi şi altfel
în curbura gândului universal
valabil pentru o singură călătorie către niciunde
când larg se afirmă că până la un punct eşti tu
apoi pragul
apoi redevii tu fragment
dintr-un proiect aproape reuşit în care
taina iubirii împarte şi desparte darul din dar
prin dar în dar