restaurantul groapă

(gând de seară 20 noiembrie)

din groapa cu apă sărată 
strigă mingea aruncată de mâna copilului 
băiat fată nimeni nu mai ştie cine şi ce este
aruncarea a fost puternică a nimerit 
ţinta a împroşcat copacii de pe margine
cu joc joc joc

noroiosul joc de noroc al hainelor curate apetisante mereu 
în patru ace suspendate
numără noroacele 
numără zilele gândurile iubirile erorile ratările

în special pe lista de la intrarea în restaurantul groapă
bucatele sunt alese culese delicatese pregătite atent 
cu migala furnicilor când cred că pietrele mărunte albe 
sunt firimituri de pâine

nu e pâine e piatră
merg mai departe ridică ziduri în calea lor 
şi umbrele lor acoperă în arşiţa verii trupul fraged al visului 

idealul păşeşte vioi pe drumul furnicilor 
din groapa cu ploi se aude strigătul mingiei 
din pielea cuvântului-
pielea promisă a fi boltă (după tăiere) deasupra banalului 

se dansează hora în jurul gropii cu ploi 
apa sărată întoarce mingea pe toate feţele 
e ca un circ 
mini-circul îmbălsămează amarul zilelor clipelor 
când rostogolirea printre trăiri devine prima bucată servită 
la restaurantul groapă 
primul pe listă mereu delicatesa zilei a gazdelor care îşi schimbă hainele 
scena este o imitaţie de lupi ca oile dansând în jurul gropii cu ploi 
a restaurantului groapă în care mingea visurilor 
se întoarce odată cu roata vieţii schimbă paleta de culori 
de pe faţa anotimpurilor

trăirile servesc pe rând masa dimineţilor 
prânzul bogat în virgule fracturate 
şi cina tainelor fatal cunoscute de gazde