bile colorate

(gând de noapte 1 noiembrie)


mâna omului cu ochii de vultur
prinde în gheare cuvântul îl foarfecă
piramida aruncă interioarele în aer lecţia nu s-a terminat
dialogurile încep şi sfârşesc cu minciunile graţioaselor istorii
falsificate ca o pungă plină cu aer în care bile colorate
se mişcă haotic zgârie pereţii
timpanele mor înainte ca scara lui Eustache să-şi refacă treptele
cu un plus de artificiu adăugat de mâna magicianului
instrumentul cade pe toba subţire
pânza cedează apele clarităţii năvălesc

sunt multe prea multe personaje în târgul de gânduri
de bile colorate prinse în pungi mici
cu capete de aţe la fel de colorate
cu rezonanţe seci pe treapta cea mai înaltă
a glasului unui cuvânt
în care încep să nu mai cred
ar putea fi cel dintâi îl aleg pe al doilea
habar nu am ce ecou are
ştiu la schimb cu moartea să le trăiesc
hai moarte să ne întrecem
tu încerci primul cuvânt eu aleg cuvântul cruce
apoi comparăm ecourile

se face linişte în timpanul aproape spart
la vale de Hanul lui Manuc un val de bile colorate
se aleargă neîntrerupt pe tarabele ad-hoc confecţionate
valize mari de lemn oameni tineri artă plastică interesantă
multe legături de bile o reţea întreagă de bile
toate năvalnic se îndreaptă spre culmea visului de seară

mă aştern pe o bancă de lemn aprind ţigara de toamnă
alături de prietena cu ochi albaştri
şi sufletul din miezul azimei tăcerii
spovedania începe
priviri adânci apusul în fâşii pastelate şi roşul
roşul acela în care mă pierd de fiecare dată
când las ochii în leagănul cerului larg deschişi

aleg un şirag negru de pe taraba fetei din Tomis
îl privesc şi îi desenez în irisul gândului conturul
amuletă a norilor dispare odată cu primul pas făcut
în afara cercului unui târg de toamnă în care
ca într-o cetate a magicienilor tinerii descriu inima lor
în mii de arcuri cu bile năvalnice
val de bile colorate sărută înserarea
mă îndrept spre casă zâmbind unui apus plin de bile colorate
prinse în trapul tăcut al armăsarului pe care
cu bucurie îl numesc vers...