(gând de seară 22 noiembrie)
mai trece o secundă pe apa sălcie
mai trece un gând pe arcul de nerv
şi trece o viaţă pe podul de ierburi
pe iarba călcată nicicând arbitrar
un hău se deschide altul se închide
în tine pădurea
tăiată şi tristă redevine poveste
dăltuită în şoaptă
cu glasul piticului veşnic hoinar
se ridică cerul ca un vulture floare
cu aripi petale şi ciocul senin
atinge universul înveleşte visul
bolul de gânduri creşte safir
rubin de-ntrebări ridică glezna
călătorului care răspântiei i s-a dat
şi-a rămas în vâltoare să guste cascadei
poemul pletelor apelor primit iar în dar
pământului roadele le-mplineşte-n tăcere
rădăcinile sar printre bile de jad
corbul le vede strălucind în mişcarea
în care versul în fir alb s-a întrupat
mai trece o secundă pe apa sălcie
oglinda devine limpede far
chipul călătorului din puncte se vede
într-unul cuprinde prezentul
- i-un zar -
magul sculptează ne-ntrerupt şirul
din trei linii şi aripi deschise
spre bolta senină
- zborul plin înălţat din situl de cuarţ -
imagine:
1. cuarţ verde şi manganocalcit - Dognecea
sursa: http://
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu