matricea umanului

(gând de noapte 30 noiembrie)

Spune undeva că atunci când nu mai aparţii unui suflet unui loc unui segment de viaţă
pleci fără resentimente pleci pe calea ta cu iubirea în inimă mereu putrezind veşnic pentru a reda vieţii codul ei neasemuit.
Da. Spun şi eu acelaşi lucru şi manifest această plecare dar nu mă simt aparţinând niciunui suflet niciunui loc decât mie însămi pentru că în mine este sămânţa Iubirii Lui şi ea aparţine întregului mereu întregului.
Alerg prin păduri de mesteceni cu inima cu sufletul mă lovesc de cioturi de rădăcini ieşite uimite să-mi atingă tălpile să-mi fure roua gândului.
Spun furt şi râd pentru că toate şi totul aparţin Lui.
Mă întreb mereu de ce în sufletul meu încă mai înfloreşte sămânţa furtunii sămânţa orgoliului. Norocul meu este că acum şi poate dintotdeauna cineva a pus cu migală la încolţit sămânţa înţelepciunii şi îi mulţumesc zâmbind cu lacrima cuvântului în colţul ochiului lacrimă cu care am venit pe lume. A fost blândă cu mine mereu şi a rămas. Braţ la braţ prin valurile Pictorului ne plimbăm de ani buni privind nisipul din adâncuri cu o plecăciune pe care vrând nevrând o fac apoi apa mă răstoarnă cu tălpile spre cer. Sarea ei mă înnebuneşte când e vremea vindecării vremea tăcerii a prelungii tăceri. Atunci redevin făt visez pântecul cald în care mişcările nu mă oboseau în care privirea ochilor întredeschişi furau ritmul inimii mamei a cântecului pântecului mereu treaz hrănindu-mi trupul neformat apoi format apoi neliniştit pentru întâlnirea cu orgoliul uman.
Nu Doamne nu. Nu aparţin decât sufletului Naturii a cerului a vieţii de dincolo de barierele umanului. niciun suflet nu aparţine niciunei legi pământene. Sufletele sunt fluturi de soare cu trupul de foc alb. Când vor să zboare zboară când vor să plângă plâng când vor să freamăte odată cu frunzele în ruginire rostogolesc bilele albastre ale bucuriei de a fi zbor într-un anotimp al alegerilor şi mai ales când vor să renască aleg primăvara mugurilor în cântecul exploziv al deschiderii lor într-un smaragd universal. Râde timpul atunci pentru că nu mai ştie ce anotimp este. Îi spune Domnul şoptit: e primăvara fiinţei. Unica primăvară reunind codurile redevenirii fiinţei umane la tatăl Soare, la Tatăl Domnul.
Matricea umanului: sfera de aur vechi într-o colivie de argilă în care fluturele de soare cântă sub forma blândă a unui nor...

La mulţi ani sufletelor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei - cel întâi chemat!