iarbă-nrourată

(gând de seară 24 noiembrie)

şi azi şi mâine este iar un ieri
un timp al gândurilor adunate în potcoave 
de false salturi într-un plin mister 
de fapte gânduri rânduri mizantroape

atât de mult tăcerea o ascult
încât chiar cred că sunt acum un punct de forţă
slăbită iar şi iar în cer ducând
ploile anotimpurile berzei

în primăvară bucuria se-ntrezare
în fiecare gest pe care-l fac zâmbind
apoi iar plânsetul ridică şi doboară
cântarea păsării din apă şi din vânt

pământul îi dezmiardă gheara
când râcâie cuvântul din mormânt
mormânt de viaţă cruce în văpaie
din cer curgând culorile prin prund

un prag sau două ba chiar trei se ard
sub talpa irosind mişcarea roţii
rotund oval pământul fremătând
se-aruncă-n univers la spartul porţii

şi poarta se dilată se contractă
când trece umbra apoi trupul obosit
de-atâta goliciune omenească
de-atâta vis încins pe braţul plictisit

aştept prima ninsoare-apoi mă duc
să văd cum şade clipa ta şi cerne
cuvântul aspru sau cuvântul nou-vechi gând
în cuibul tainelor tăcerilor burate

zăpezi de iarbă nouă-ntind pe sfori prin punct
şi cred că umbrele-au uitat să mă mai cheme
la masa orbului sărac citind
înc-un verset din biblia furată

din casa toamnelor în care cer curgând
la ceasul ploilor de bucurie se îmbată
cu-amarul ochilor din ierni în ierni rodind
încă o vârstă-a puiului de aur

cu ochi de vânt şi păr de aur sfânt
şi zâmbetul de iarbă-nrourată
cu chip de vânt primăvăratic mângâind
lacrima-n stea în dar primită odată