umbră geamănă

(gând de zi 12 noiembrie)

în spaţiul îngust al încercărilor stăm eu şi geamăna umbră ridicând filele rupte ale prezentului.
mă întreabă răspicat ce am de gând.
încerc să o păcălesc evitând un răspuns banal sau aparent banal: aştept umbră geamănă aştept.
ridicarea fanionului întârzie pentru următoarea cursă gardurile sunt pregătite am obosit să alerg ca un cangur zăpăuc printre trăiri şi de multe ori mă gândesc tăcut la trecere la foşnetul ei şi apoi la aparenta linişte a sufletului.
spunea undeva că există un spital al sufletelor înainte de moartea lor şi transcederea în spirit.
poate că este camera curăţării, vindecării, nu ştiu ce este dincolo de frontiera ultimei respiraţii, de ultima notă a simfoniei inimii în care toba răsună atacă timpanele obosite.
o aud umbră, de câte ori îmi aştern pe perna principiilor bătăile mai repezi, mai stinse, iar mai repezi, iar mai stinse şi doare doare umbră geamănă.
până acum îţi spuneam umbră şi atât. am adăugat îngemănarea. până la urmă din acelaşi uter am ieşit doar că eu sunt din carne şi sânge şi oase şi alte prostii necesare mişcării iar tu, din încercări.
arătăm oare la fel? nu te văd. încerc să mi te închipui ca o piramidă crescândă, mereu crescândă. când şi când scazi - îmbătrânire sau înzidire? 
umbră, tu cum mă vezi şi mai ales, cum vezi îngemănarea asta dintre noi? 
tare mult aş vrea să-ţi aud glasul, să-ţi aud ecoul, să nu-mi mai intri tiptil sau brusc în memoria inimii şi de acolo să sari mereu ca un trup elastic pe sufletul meu, într-o perpetuuă săritură. 
propun un joc, umbră geamănă: cel al podului de piatră care se sfarmă apoi, dacă nu-ţi va fi prea greu, îl vom reconstrui. vreau să văd cât de repede te mişti şi tu. de mine ştiu că nu am stare să lenevesc. tu, cu ochii tăi largi din încercări, cum aşterni punctele podului şi mai ales, cum aşterni piatra aceea a bucuriei... proiectul strigă la mine odată cu tine. da. am uitat că la mijloc de pod obligatoriu se aşterne piatra lunii într-o încercare (alta decât cea prinsă în alcătuirea ta) de a determina podul să uite fracturarea, când bătăile inimii universale cheamă fiinţa la veşnicele căutări întru iubire. 
umbră geamănă, încercările tale se desprind din tine sau se alătură doar, ţie...