(gând de zi 25 noiembrie)
regulile se schimbă
cuvintele îşi aruncă intenţiile din pumnii de fier ai statuilor din parcuri
cad pietrele domnilor şi ramurile copacilor frânte de atâta vorbărie continuă
fără glasuri numai strigăte şi cârâiturile ciorilor
care devin roţi într-un sistem ruginit de rostogoliri prin aerul lui noiembrie
şi eu petrecându-mi frânturi de creier printre zile şi nopţi de veghe
în care sărutam fruntea ta
adunam urmele ploilor din oasele mereu zvâcnind în articulaţia şoldului
şarpele rămas ca o literă C
ca un semn de întrebare rămas neterminat în desenul bolii
şoim al gândurilor adunate mai lasă-mi capul odată pe umărul stâng
să simt că sunt mamă mai lasă-mi buzele într-un sărut al viului
pe gâtul construind acum lacrima de rouă a bucuriei
că mi-ai fost aripă a timpului cântând în catedralele fericirii
albă renaştere mi-ai fi pentru o secundă
cât un ciob de umbră aruncată de zidul în care mă ascund acum
de câte ori anii înfig în mine săgeţile secundelor netrăite de tine
şoim şi pescăruş cu ochii unduind precum valurile
pe chipul blândeţii şi al iubirii de înger
neasemuit închipuirilor pictorilor orbiţi de cunoaşterea necunoaşterii lor
regulile se schimbă an de an
sunt voci care tac vibrează în inelele copacului viului
altele vorbesc tot timpul de ceea ce ştiu vag că ar putea să existe
acea piatră aninată de gâtul mamei când închide în ea
vinovăţia de a fi viu în inima unui pământ secat de uitare
şi strigătul pescăruşului care eşti care cheamă
care atinge umbrele nopţii şi valurile
mângâindu-le gândurile întru alinare întru bucurie
întru nimicul fără patimi fără culori
numai alb şi albastrul mării într-un punct dintre două trupuri de i
unic braţ învelind două linii banale pe care crucile urcă şi urcă
prind între ele plimbarea luminii soarelui de la est la vest de la sud la nord
raze şi raze şi raze de amintiri păstrate mereu pentru culoare
irizaţii ale timpului printre fibrele nemişcării pietrelor
regulile se schimbă totul se schimbă
tu rămâi ca o cruce blândă alăturată alteia şi alteia
trup din trupul soarelui alb
când soarele negru apasă gândul înainte de naşterea zorilor noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu