roţi de iarbă amară

(gând de dimineaţă 21 noiembrie)

strânge-ţi braţele lasă cubul în pace
nu ai voie acolo îmi strigă îngerul cu aripi de metal
când pământul în care aştept finalul jocului
al spectacolului de circ al cinei în care florile îşi împletesc tulpinile 
se termină abrupt într-o formă plastică aproape perfectă
petele de culoare aşchiile sunetele literele cuvintele cad 
stau cu podul palmei deschis am interzis codurile 
pentru a uşura întâmplării strecurarea infiltrarea în simţurile îngheţate

aleea cu poduri de palme mă primeşte semiadormită 
e o stare alpha în care realitatea îi cântă visului şi invers 
că în cub morala este ceva cu laturi şi unghiuri egale
orice înclinare orice încălcare a valorilor unghiurilor 
ascut sau întind la nesfârşit emoţiile iluziile 
mă doare capul de trei zile şi nu mai reuşesc să îndoi genunchiul în rugă
îl las în pace adun palmele la piept şi păstrez verticalitatea

strânge-ţi braţele lasă cubul în pace îmi spun 
şi las pe marginea oglinzii prinsă cu un cleşte de lemn fotografia ta 
şi încă una în care nu mai spun cine sunt sau este sau a fost 
sau mai corect spus au fost

numele orbilor atârnă estetic pe fiecare margine de oglindă 
rânjesc timpului cu încă o farsă încă un miez de joc absurd 
din care forma plastică aproape perfectă creşte şi creşte şi creşte
până la sufocarea alergării prin iarbă

este ceaţă afară şi îmi rup gândul în patru crucea îl primeşte devine copac 
învăţ să nu mai râd când toate şi totul se termină în coadă de peşte
 albastru auriu argintiu în dungi ca un poem în care iar m-am pierdut 
numărând altarele prăbuşite ale tinereţii 
rimele aleargă nebune printre rânduri dispar în ceaţa de afară 
unde motanul blond deschide boticul rozaliu a miau 
îi deschid uşa şi declar dimineaţa mereu la început

îngere mai termină cu strigătele
îmi strâng braţele las cubul în pace deşi este o formă care îmi place
iau la rând platul romb şi îi prelungesc unghiurile ascuţite până la rupere

Doamne cât de mult ne plac fragmentările în schimb 
declarăm sus şi cu glas apăsat gândirea holistică

tu îngere dacă vrei să glăsuim în doi 
mă găseşti în sferă în inelele copacului din pădurea de mesteceni
căutarea continuă undeva între mine şi sinele de atâtea ori rătăcit 
prin cuburile altor alcătuiri de nume de sorţi prin roţi de iarbă amară

ascultă îngere muzica şi taci