pomana recunoaşterilor

(gând de seară 23 noiembrie)


am adormit sub cerul decapitat de izbânzi
visul se întrerupe mereu când trosnetul crengilor 
din grădina umilinţei adună orbii la pomana recunoaşterilor
verosimile date se înşiră prelung cu glasuri neclare 
se citeşte apăsat din file îngălbenite întoarse la capetele din stânga
în dreapta ar fi un semn că examenele încep cu date mult prea exacte
identităţile de fapt se schimbă mereu
rămân litere cifre şi asurzitoarele indicative ale cărţilor de identitate
falseturi printre determinările cristaline din vremea încercărilor

adorm şi acum sub cerul decapitat de nobleţe
furtuni prea adesea lasă sugarul să tresară
biberonul cu inocenţă se sparge
ochii de smaragd ai fetiţei privesc lumea
interminabilă rugă desprind din privirea ei
insistă insistă ca o pasăre a dimineţilor
răsăritul ridică sprânceana mai las un as de cupă
apoi cu un caro ridic timpul la rang de gând
efemer tropot ecvestră idee aşternută pe harta cerului

mă trezesc sub un arc de pod incomplet desenat de mâini mici
jocul se reia cerul prinde coroana de spini
locul gol s-a împlinit reîmplinit echilibrul coroanei e refăcut
mă trezesc şi ridic sărăciei orgoliul când
din grădina umilinţei orbii strigă sau recită poemul recunoaşterii
fericiţi cu încă un bănuţ al bucuriei în pumni pregătiţi acum pentru trecere
marea trecere a dungilor gândului pe un plan înclinat
ondulat răsucit apoi ca o spirală a neîmplinirilor

împliniri - întreabă umbrele la fiecare trecere peste pragul luntrei
există reîmpliniri -întreabă inima furând încă o bătaie la răsărit de lună plină

cerul e întreg luna plină
mâine prin azi se răsfaţă în leagănul unei dimineţi în care
răsăritul ridică sprânceana

mai las un as de cupă în joc