(gând de dimineaţă 30 noiembrie)
în celulele umanului
singurătatea devine plictisitoare
revenirea ei adâncirea ei
totul se repetă într-un ritual în care
pocnetul unei singure palme
este o formă plastică desăvârşit prelucrată
sunt construcţii geometrice trasate tremurat
de multe ori
erorile apar rapid se întrezăresc capetele
un singur capăt nu ar mai distra
pe cei care părăsesc temporar arena
unui unu material îndoit din coloana în care
vertebrele sună a gol sau plin
în el mişcarea e folosită
ca un instrument de scuturare de gânduri
gesturi obişnuinţe ataşamente
uite ulciorul cu apă vie din izvorul plinătăţii
eşti dispus să bei şi apoi să mă priveşti în ochi
să-mi spui dacă în pânza de păianjen
a teatrului tău de control
încape încă o muscă sătulă de durere contrafăcută
de rolul de păcălici
de acţiunea minciunilor de a paşte
pe câmpul valorilor tot atât de făcute
în minţile bogate ale oamenilor
apelez la tăcere şi greaţa nu întârzie să apară
viteza derulării gândurilor creşte
ascult teama celor care nici în zilele sfinte
nu pot opri caruselul jocului rolului de paiaţă
în scena 30 din piesa noiembrie şi simplul
/la revedere trecut/
în celulele umanului
singurătatea se multiplică
le voi părăsi rând pe rând pe toate
aleg una singură
pentru a mări autenticitatea unei singurătăţi
asumate
pun mâinile în pieptul ei
o privesc ţintă în ochi
întorc foile gândului unic
râd de mine
într-un şir controlat de adevăruri
spuse în apa rece cristalină
a curăţeniei firii
ce dialog monolog Doamne!
în singurătatea celulelor umanului
piaţa se face ordonat dezordonat
până când pumnul de abur
cade pe tarlaua minciunilor
le strânge într-un sac
le arde în versetele inimii
până la cântec
în singurătatea celulelor umanului
se scrie rescrie codul
de câte ori râsul ne cuprinde trupul
într-un tremur-cutremur continuu
nimic nu este scris oricum nu a fost scris
se scrie rescrie continuu
totul este energie
scrisă cu literele ilizibile ale Domnului
nu înţelegem complet "De ce"
este alfabetul forţei vieţii
- cel unic prin semantica născută
în armonizarea literelor
pe care nu l-am meritat a ne fi dăruit
încă nu-l merităm
este energia gândului a propriului gând
gândul este alegerea reţelei
alegerea fiinţei raţionale
alegerea fiinţei de lumină
pornim cu el şi-l metamorfozăm
până la propriul strigăt
odată
când părăsim uterul mamei
apoi
când renunţăm la viaţă pentru un pumn de libertate
undeva
între cătuşele universului.
imagine: autor -Alexandru Ion - "Feriga"
sursa:
http://alexandruion.wordpress.com/tag/feriga/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu