trafic de gânduri

(gând de dimineaţă 6 noiembrie)


am uitat să fiu nu am uitat să nu mai fiu
da şi nu împletite în carnea mea 
cu zimţii lăsaţi liberi să taie asperităţile firii
adânciri rostogoliri pe planşeta Creatorului de păpuşi 
şi otgoanele unei morţi promise prescrisă viului între antagonicele gesturi
a lua a da a da a lua repetiţie sau bâlbâială divină
preluată conştiincios de uman
într-un poem al nesiguranţei
lance de spirale puncte învolburate în sacul cu amăgiri
şi curba descrisă de aripile păsării de apă
când vrea să atingă ţinta deja doborâtă

sărut mâna pământului - rădăcina ieşită din asfaltul învechit
pas în fisura primită de privirea oarbă
şi tăcerea din spatele gardului de sârmă ghimpată al grădinii
în care iubirea ascultă orga lui Bach lăsând în voie
calul alb al împlinirilor să zburde
tropotul lui e o şoaptă de spusa lui nu se atinge orbul
se atinge ochiul larg deschis al cuvântului unic

pază bună iubirea uită să recontureze inimi pe gardul nu prea înalt al bucuriei
am intrat o singură dată în grădină
am primit un leagăn în mişcare m-am aşezat şi-am aşteptat
aştept şi acum formele să apară
inutilă privire arunc ramurii invizibile care-mi mişcă leagănul de la răsărit la apus
cu opriri frecvente spre răsăritul cuvântului unic

am uitat să fiu nu am uitat să nu mai fiu
da şi nu împletite în calea mea
mă simt ca o geometrie aproape completă
vârful a rămas suspendat în coroana copacului invizibil
de care leagănul e aninat printr-o ramură a liniştii aproximative

sunt legănarea prin care traficul de gânduri devine alert
până la saturaţia repetării aceluiaşi gest