covorul de iarbă

(gând de seară 10 noiembrie)

nufărul împarte desparte amintirile 
în deschiderea largă a petalelor
ca un bol de numere false ale norocului 
ridică luminile gândului în planul iraţional 
respectă logica acelei creaţii neatinsă de gândul omului 
de logica redusă într-o sumă limitată de cuvinte
ale dorului de a mai fi ceea ce a fost
înainte de prăbuşirea în câmpul nonvalorilor
se stinge se închide se arde înăbuşita culoare alb strălucitor
în punctele morţii şi ale vieţii deopotrivă

nufărul rămâne între apă şi adâncurile gândurilor nenăscute
primite într-un mai târziu de fiinţa copleşită de nonculoare
non-viaţă non-simţuri răstălmăcite a fi bucurii
în alternanţa obositoare de banal şi nimic
la limita inferioară dintre ideea născută pe verticala vieţii
şi cea a orizontalei pe care se reconstruieşte la nesfârşit
spaţiul covorului de iarbă
pentru o promisă aşternere întru meditaţie
în forma rugăciunii simple

se spune Numele Domnului şoptit în faţa frontierelor umanului
apoi Numele Domnului în plinul inimii
dincolo de hotarul dintre pas şi plutire deasupra apelor
uimire frică iubire renăscute într-un bol de pământ
cu palmele rămase deschise spre cer
nu spre a cere ci spre a aştepta darul firii:
tăcerea şi pacea inimii în tabloul universal al bucuriei de a fi

 http://youtu.be/7nPbF6kz8SQ

Brian Crane - A Simple Life