joi, 23 iulie 2015

m-am hotărât


să nu mor netrăind
apoi
mi-am schimbat
odată cu semaforul
gândurile
şi uite că mor murind
în fiecare zi
căutându-mă
recăutând prin amintiri
ceva
acel ceva care
mă ridică zi de zi
deasupra noroaielor
câte o palmă de aer
mă izbeşte
- poate nici ea vrând -
peste tâmplele pe care
singură le apăs
în durere
le mângâi
în linişte
pentru un cuvânt bun
o idee zvâcnind
pasăre de viaţă
deasupra coasei
primită în dar
- poate şi cu har
de a pleca
de a mă reîntoarce
după un nimic
pământean
numit timp
în care
să termin de ros
treptele de azimă
din trup de cer
neterminat -
Anne Marie Bejliu, 23 iulie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu