joi, 30 iulie 2015

taina cuvântului tată


m-a înrobit taina cuvântului
tată
acum alerg printre nori năuci
să regăsesc întreg
chipul lui şi glasul sfâşie tăcerea
lanţurile mi-s grele coduri
în fiecare za
regăsesc mângâierea
departe
te-ai mai dus fără glas
fără copita plină de iarba sărutului
cu iubirea în pumni
te-a primit Dumnezeu
metafora
doare
litera de început hohotul sfârşitului
coşul cu pachetele lunii a şasea
din care galopează caii tăcerii
tu taci
laşi pe prag aşteptarea
o iau ca pe o pâine
mă spovedesc amintirii
nu mai pot plânge
tainei cuvântului
tată
jucăria mă ascultă cu capul strâmb
cu atingerea mâinilor tale
dintr-un Crăciun al copilei
cu ochii tulburaţi de bucurie
Anne Marie Bejliu, 29 iulie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu