ironie creşti

ca o ironie creşti
în mine prin mine pleci ţipând
revii cu glas mai puternic

spun "te iubesc" tu râzi
uri aduni în tine creşte salba viselor
scade până când diluată încrâncenat
dispare loveşti pietrele fulgi alergi te ierţi
că nu zbori

urli neîmpăcat: sunt bărbat
răni iubesc lovesc neîncetat sunt puternic
înving cad uimesc iar cad mă ridic la final
scena se prăbuşeşte

rămâi tu cel care rămâi tu cel în care
încrederea călătoreşte cutând
căutându-te căzut necăzut
înfumurat umil fiară docil eşti bărbat
sunt femeie

luptăm între noi - ignoranţă
acceptăm - sugarul cunoaşterii ţipă
lapte de cuc singurătăţi învelite mascate
prăpădite victorii trecătoare progrese
regresii infinite într-un finit infinit absurd

am aflat că de când mă nasc
finitul naşte infinit şi invers...

Anne Marie Bejliu, 2 iulie 2015

artist: Juan Gris -cubism