duminică, 12 iulie 2015

repetitiv


cândva cuibul se destramă
cândva copilul îşi aduce
aminte 
de uterul mamei
de multe ori
gândesc spre oglindă
cu privirea privindu-mă
că rescriu ceva
sau
într-un continuum
de acţiuni
înmulţesc alături de toţi
un ceva care nu-mi
şi nu ne aparţine
uneori văd viaţa
ca pe o uniformă obligatorie
pentru acel verb a fi şi aici
pe pământ.
fiinţă de plumb
amestecată cu
mişcarea repetitivă
a unor gânduri pe care
le fabric şi le fabricăm
continuu
pentru a dovedi
unei candele că
suntem vii
pentru a surprinde
întunericul
cu palidul gest de prietenie
prins
într-o umbră liberă
să traverseze un zid
Anne Marie Bejliu, 12 iulie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu