fericirile urmează unor palme pocnind
pe pervazul în flăcări
al unei biserici
undeva, unde vitraliul
nu mai lasă lumina să pătrundă uniform
prea multe citate se nasc spontan
înaintea propriei gândiri
sufocarea apare abia când te trezeşti
din somnul de veghe
amorţit
(păstrăm rezerva celuilalt cu sfinţenie)
cu gâtul pocnind de cuvinte
de emoţii strânse între virgule, puncte şi virgule
şi capete pătrate
pardon - paranteze pătrate
vrei să strigi
strigi degeaba
şi golul e apatic
de plin nu mai spun
rămâne secretă concluzia simplă
că acumulăm infomaţii
le aşternem estetic în file şi-acolo rămân
virgine, necernute
auzim cuvintele Părinţilor
le scuturăm până la gol buzunarele bunătăţii
şi înţelepciunii
apoi transpunem stările lor asupra noastră
ca un strat preţios de poleială
întreb neştiutoare
noi
când trăim
strigăm
ne aducem aminte să fim
plusuri minusuri
infinit
noi înşine când
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu