copilul durerii (fratelui meu)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

te simt copil al durerii cum freamăţi sub palma mea
fruntea îţi este transpirată
mai devreme corpul tău a amorţit
ai căzut pe podeaua camerei
ochii tăi caută un sprijin
mâinile mamei sunt obosite
plâng ochii blânzi
adună amintirile
jocul tău
ochii tăi senini
acum tulburaţi de valurile vremii

te-au ridicat mama şi tata
te-au aşternut pe patul larg
cauţi în jur
numai tu ştii ce cauţi

pun iar şi iar mâna pe fruntea ta de poet
al cuvintelor neterminate
totul se termină într-un pumn de mângâieri
într-un pumn de viaţă strâns uneori prea mult şi prea des

prea dureros copil al seninului
umpli gândurile cu tăcerile tale
flux reflux de iubire mă înconjură mereu
când ochii tăi îşi liniştesc mişcarea
întâlnind la colţul buzelor un zâmbet
amestec de spaimă neştiută
şi bucurie curată
de copil

al durerii...