unde când şi prin ce iesle
regăsit-au sfinte glasuri
animalele plecară
trupul greu înspre pământ
numai oamenii cu pietre
şi cuvinte de ocară
împlinit-au datul sorţii
în trădare prin urâtul
veşnic rege
reales
regele-i pe viaţă mândru
şi aruncă-n glod şi soarta-i
şi ce vine şi ce trece
lasă timpului în preţ
mai adună câte-o lege
mai împarte ortul firii
rege rege
tot urâtul
ne rămâne de cules
spune înţeleptu-n barbă
tu ce semeni
aia-alegi
dar când sameni frumuseţe
şi în ochi priveşti urâtul
cum e Doamne
numai gândul
oaspete nu prea dorit
venit dintr-un nevăzut
anume
poartă mâna la cules
poate fi o încercare
şi chiar este
n-ai de-ales
treci prin vieţi
cu fruntea-n soare
ce nu sameni
tot culegi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu