câte cruci

taina zicerii curate
mă îmbracă
mă despoaie

fug prin lume
mi se-arată
visul strâmb
în porţi de gând

vântul
nu mai bate blând

trupul se chirceşte-n
gloduri
de cuvinte aruncate
învelite-n straie noi

vechi sunt toate-n
harta vieţii
noul
e lăsat să moară
pe o prispă
părăsită
dintr-un sat
al nimănui

latră câinii
latră oameni
nu mai ştiu
ce-i vorba blândă

se aruncă pietre-n
păsări
zborul e tăiat
în foi
de-ntuneric
de lumină
artificial lucrată

împletite-s
bancuri proaste

jocuri îmbrăcate-n
ură
sparg prin mine
lungi tuneluri

fiinţe sufocă
orbi

orbi se nasc
şi mor în spaime
toţi aceia care strigă
libertatea-n
false aripi

Doamne
ce mai e cu noi

cine suntem
unde mergem
câte cruci purtăm
deodată

pe-unde mai umblă
curată
credinţa
rază de soare

suntem oameni
suntem fiare
cine suntem oare noi

lespede de gânduri
repezi
luntrea poartă
peste râuri
întrebări răspunsuri
sapă
câmp de cruci
se-ntinde-n zare

Doamne
unde umblă ea
credinţa
cine şi-unde suntem
oare