îmi spun

ploile smulg cuvintele poeţilor
se răstignesc iernile relaxarea este un lux 
primăverile târâie în ele copacii
cuvintele renasc adorm ţâşnesc prin porii secundelor năuce
e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua 
ascultă paşii târşiţi ai nesiguranţei 
sunt ca un vultur în schimbare de cioc
răsuflu mai greu după răceala oamenilor
respir liniştit după o infuzie de poezie

reascult forţa naturii risipită în picături de gânduri de sunet 
ecourile le readună le răspândesc în fiecare celulă
crucile cântă crucea geme greutatea ninsorilor nenăscute 
ating punctul de inserţie

orizontal vertical dansez odată cu punctele
alb roşu descântă primăvara timpul
imposibile drumuri imposibile cărări se aleg 
uneori singură cel mai mult singură te caut la răspântii 
adun readun imaginile vieţii trăite până la ţărm 
până la primul ultimul val înghite şarpele 

odată îmi vei fi acum îmi eşti

definiţiile le aşterni tu în inima ta odată cu darul de azi
de mâine din vecie

e rugă şi târâre prin mlaştina omului
însingurarea curăţă alină zdrobeşte pumnul 
pe masa cuvintelor scrise nicicând rostite

atâta ploaie creşte în mine încât încep să zburd apă printre ape

îmi spun 
sunt cascada cuvintelor nenăscute şi născute 
cele făcute le amân le adun le ard 
le aştern odată cu minciuna în groapa copacului dintre ploi

2 martie 2014