ochi limpede

am întârziat cu un sunet
iartă-mă că nu am mai aprins candela arzândă
te-ai culcat pe fâşia de poveste neterminată
acum aşteaptă un final sau un nou început

printre rânduri fragmente de lumină 
încropesc sfera de aur a zâmbetului tău

noapte bună, omule cu ochii de vânt
şi bucuria
în palma de ceară mereu parfumată

un fagure creşte deasupra nopţilor albe
luna creşte şi scade într-un hohot de râs simplu

copilul cu ochi de vânt
ridică palmele la frunte şi priveşte răsăritul
ecoul îmi spune mereu bună dimineaţa
răspund într-un arc de curcubeu
caută vârful atent
e în palma ta

uneori un poem cântă într-un contur de fluture alb
rătăcit prin esenţele timpului
dăruie privitorului un covrig apoi altul şi altul...

tu, omule cu ochii de vânt,
îl vezi în visul tău
şi-l înmulţeşti pe scara celui sfânt
cu ochiul limpede al poeziei nenăscute

Anne Marie Bejliu 26 martie 2014