ghiceşte culoarea

râzi veseleşte-te
îmbrăţişează scara scărarului
împleteşte robii cu munca lor
apoi inventează poveştile adevărate
cu inima pocnind de tristeţe
revărsând bucuria de a fi 
semn al bunătăţii dincolo de cotidian

sufocat de pietre
omul rabdă potecilor umbrele
la răscruce de gând se opreşte
taie corzile putrezite

aşteaptă primăvara între boboc
şi culoarea văzută numai de orbi
în plină rugă

plângi apoi râzi cu tot zâmbetul inimii
când lacrima fuge în pământ
lasă spaţiul liber bobului de rouă
pe frunza dintâi ieşind din mugurul de timp

ascunde-te o clipă cu cearcăne cu tot
după ramura înflorită
reapari într-o întrebare
cu răspunsul mugur pe buzele tăcute

ridică fruntea. aşa. lasă vârful nasului jos
apoi adulmecă bucuria florilor în palmele soarelui
primăvara creşte
în inima ta

între tine şi povestea poveştilor
mai e un ram un mugur de frunză
şi un boboc timid plin de culoare

ghiceşte culoarea

Anne marie Bejliu 30 martie 2014