pietre negre

adun pietrele negre din grădina ta
înlocuiesc gardurile din sârma verbelor ghimpate
cu muguri de viaţă şi tac 
şi tace privirea în adâncul fântânii de piatră

adâncă urmă adânci vieţi retreziri
lacrimile robesc în jugul abţinerilor
explodează umbra în încercările trecătoare
repetabile averi poveri ale gândurilor
într-un buzunar lăsat să curgă
în coşul de răchită al pescarului orb

spune-mi povestea fiecărei pietre negre
între timp vor rodi nucii iar în mine
va zbura un pescăruş şchiop în căutarea firimiturilor
de la masa tinereţii tale

gând alb gând bun gând neînflorit
e mai bine să nu. e mai bine să uit florile timpului prezent

deja a trecut prin vorbele mele
cuvintele au pornit în căutarea hotarului

pescăruşul şchiopătează
zâmbetul lui readuce taina în lăcaşul din gheaţă

pe acolo peştii trec privesc lumina zilei şi cerul...
mai ales cerul...

4 martie 2014