râde poetul

liniile arcurile punctele alunecă neîntrerupt 
în colţurile ochilor e iarnă e primăvară toamnă
sar peste vară e prea multă căldură transpiră gândurile 
mâinile neîncetat se tocmesc care apasă tasta a care m care r
altele altele strigă filele în tâmplele obosite

adun şi iar adun scrierile vântului ale corbului şi tigrului
poeţi nedespărţiţi în fagurele poeziei

umbrele aruncă artificii se distrează
e prea mult zgomot în jurul unui vers
unui punct crispat într-un cerc închis deobicei
argumentele zac în balta explicaţiilor fără şir

leneşul cere desfăşurarea imaginilor a metaforelor
pe masa pe care tronează o halbă de bere

gurile rele spun că poetul că omul că gândul că inima...
spun vrute şi nevrute

poetul ştie că scrie şi e fericit în oglinda halbei lui de cuvinte
poveste fără sfârşit într-un ciob de viaţă nelămurit

Doamne, ce greu e să fii poet neînţeles!
- râde poetul lăcrimând pe o felie de iarbă neatinsă încă
de otrăvurile prafului de iluzii aromate

gurile bune tac în privirile răscolind căile arborele versului poetului
şi ale lor însele...

7 martie 2014

-------------------
notă:

"Sunt singur"
- Probabil aşa ar răspunde Pennantia baylisiana, o specie de arbori, rectificat arbore deoarece este singurul din specia sa, descoperit pe Three Kings Islands una dintre insulele aflate pe coasta Noua Zeelanda."
sursa: http://roonatura.net76.net/