într-un lemn e ruga

*într-un lemn e ruga cioplitorului 
şi aşchii învelesc pământul răspicat 
şi leneş

ploile sunt arse 
de cuvântul geamăn

cu mişcarea vie
-a unui gând răzleţ

se adună noduri
timpul mai aşteaptă

fratele său vine
cu un tren de seară

plânge-n pumni copila
ochii ei cărbune
colorează fila
cu privirea oarbă

ruga mi-e în stâncă
caut printre nume
arc de viaţă simplă

triplă stea mă-mbracă
-ntru Voinţa Ta

aşchie de soare
dintr-un lemn anume
lasă-n urmă sfera-n
care crucea cântă

paşi prin apa clară
paşi prin apă oarbă

paşi prin iarba sură
paşii printre stânci

toate se adună
într-un leagăn toamna
când din nuc se lasă
pe pământ răcoarea

*într-un lemn e ruga cioplitorului
aşchii învelesc pământul

sculptorul în palme
suflă aer viu

rodul minţii sale
împletit cu vrerea
Domnului prin cruce
spaţiul umple vesel

pasărea de lemn
aripi îşi deschide
când icoana mare
lumina primeşte

ruga o ascultă

Anne Marie Bejliu 7 martie 2014