deve-revenire

în fagure de miere 
îmi învelesc durerea

nu-i păcăleala surdă 
culeasă printre creste

de gânduri înnodate
de gurile prea fade
să îmi arunce truda

de-a fi şi de-a rămâne
omul pe care-l ştiu

cine mă vrea întreagă
să îmi cunoască forma

carcasa e comună
miezu-i mai dens ce-i drept

la pas îmi place mersul
prin câmpurile rare
prin cele ne-ngrijite
calc mai atent să prind
în tălpi geometria simplă
frumoasă şi curată

înţepătoare-arsură
din mărăcini pornind

mi-s dragi şi mărăcinii
arici nemişcători
fragili în ascultare
puternici în răbdare

tăcuţi în pumnul vieţii
prin ierburi răscolind
rodul căutării prin lacrimi
nu arginţi

dulceaţa o tai zdravăn
cu alergarea-n mlaştini
în care prind un zâmbet
din candele aprinse

când din mizerii umbre
întunecimi de fire
nuferi răzbat în vară
deschid a lor corolă

şi lasă în privire
miile de-ntrebări

când în tulpini ascunse
verdele se-ntrezare
frunza ca o palmă

de zâmbet înveleşte
întreaga-ngemănare
ce-mi sunt în punct încins

rana adâncă-apare

o învelesc în faguri
de miere-abia aleasă
albinele în roiuri
râd zboară şi muncesc

trăiesc iar începutul
în armonia firii

i-un început de viaţă
în taină necuprins

Anne Marie Bejliu 15 martie 2014