iar şi iar spre larg

tu numai tu mă dori neîncetat
ca o barcă ruptă lăsată să ţărm
relicvă sau amintire a călătoriilor printre 
punctele literelor cuvintelor amânate a fi rostite

şi-atunci mă răstorn în luntre şi punte devin
de la răsărit la apus

în amurg te privesc îndelung scriu ceva
care răsare şi mă întoarce fluid
în ceştile cu jocurile cerurilor nepătate

îndelung răbdător le înveţi
le laşi să prindă palmele copiilor ascunşi
în ungherele adulţilor

reînvăţăm să fim singurătate
de la A la infinit

cândva ne vom întoarce să privim
urmele jocului dacă
nisipul nou va întoarce barca iar şi iar spre larg

Anne Marie Bejliu, 22 octombrie 2015