duminică, 4 octombrie 2015

pe urmele inimii


umblu năucă
să mă regăsesc
într-un acelaşi spaţiu 
al încercărilor
fără a mai expira
otrava firii
ci numai a mă aspira
inspira
pentru a reuşi să-mi fiu
ceea ce aparent cred
că nu mai pot fi
undeva cândva
pe o mână de pom ruginită
de toamnele firii mele
voi primi legănarea
ca pe un alint al cerului
şi pământului deopotrivă
părinţi buni mă ocrotesc
şi acum
de mine însămi
mai scapătă sabia îndoielii
deasupra mea
când cade
fulgeră şi atunci
ştiu că
am mai lăsat
o urmă de inimă
pe aleile parcului
încercărilor
Anne Marie Bejliu, 4 septembrie 2015



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu