o poveste şade-n prispă

pe un fir de iarbă crud

sunt pe cale scriu prin frunze
spre apus mă-ndrept râzând

când văd oarbă
cum se zbate să se nască
sau poate 'nainte-mi şade
un tablou rămas idee

şi-atunci spun încet că vine
sau chiar a venit grăbită
doamna ploilor din noi

peste clipe din aripe
bat cuvintele zglobii
viaţa-n pripă prinde greieri
câmpul alb aduce vii
daruri cânturi trecătorii
coasele şi le ascut

fraze versuri priviri drepte
lasă-n fiece hotar
pentru rod de bucurie
dar din har şi har din dar

ascult clipei regăsirea
mie-mi creşte-n gând iar vânt

este frig nu-i ger e graba
zilelor din ierni venind
să acopere tăcerea
cu ninsori din bolţi de cânt

din păduri se-aude vestea
că un greier s-a trezit
beat şi amorţit de viaţă
şi-acum cântă-n dimineţi
şi în înserări tăcute
o poveste-n care surzi

el şi ea
se-ndreaptă-n grabă
fiecare-n vârf de munţi
când pe punţi
păşeşte mândră
ea, iubirea,
cerul saltă
cântecul să i-l asculţi

tac şi-aud prin ram cuvântul
nerostit
cântă tăcerea
despre ce a fost să fie
şi mai este-n trupul morii

cândva grâu de foc şi aer
azimi coapte ne va da
să-ndrăznim să cerem vieţii
să ne fim oameni şi oameni
tac privesc şi-mi spun în sine
gândul bun trimit acum

Anne Marie Bejliu, 21 octombrie 2015

sursa imaginii: http://lumeamare.ro/2012/11/15/hai-sa-ne-jucam-cu-toamna/