motto: "Creaţia, singurul surâs al tragediei noastre." Nietsche
o singură moarte trăind ne-a hărăzit Dumnezeu
mocirlă plină de rădăcini din cuvântul dintâi naşte lotusul
şi-n toată această axiomă ciudată a deznădejdii
ridicăm pe frunte laurii fiecărei petale deschise
din bobocul frământat în tăcerile Lui ale noastre
cântă sau zbiară pe margini de drumuri la răspântii de gândire
înfloresc între spiţele bicicletelor zilele şi nopţile firii
la răscrucea crucii se întâlnesc toate
unele cad în prăpastie sau în adâncul mocirlei
revin rădăcini de lotuşi
încercări ale urâtului de a umple aerul de frumuseţe
prin transfigurarea lui
chip din chipul lutului răscolit rostogolit de mâinile olarului timpului
formă a seninului într-un punct de fericire netrăită
apoi expulzia fătului rod într-o iubire dumnezeieşte de frumoasă
o singură moarte trăind ne este dăruită în toată plinătatea bucuriei Lui
o trăim dormind apoi trezindu-ne speriaţi
sau pur şi simplu uimiţi de atâta linişte
pe fruntea olarului broboanele de sudoare
cântă psalmii acceptării şi reacceptării verbului a fi Om
în zâmbetul pumnului de foc alb al Creaţiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu