cărarea pierdută de multe ori
regăsită într-un bob de muştar
rătăcit printre lacrimile vârstelor
cale sub paşii desculţi prin roua dimineţilor
într-un răsărit al inimii
de câte ori descalţi timpul
desfaci una câte una coastele lui Adam
pentru a te regăsi femeie
înainte de a păşi în lumea tainelor vieţii
de câte ori timpul te răsuceşte înainte înapoi
pe căile laptelui dulce-amar al firii
pentru a te înălţa doborî
înălţa iar şi iar frunte a gândului bun
de unde timp în salba ta de cuarţ incolor
pentru a număra fiecare lacrimă netedă
aspră în fluxul ei pentru vindecare
pentru concentrarea firii tale
spre centrul fără arderi inutile
fără cuvinte rostite leneş de guri mincinoase
de câte ori cărare pierdută devii redevii revii
sub tălpile Omului fără mască
sub călcâiul puternic al olarului
în rostogolirea infinită a roţii
amfora creşte tainic în gândul lui
văile dealurile haosul bucuria tristeţea înălţarea
iubirea...Doamne
câte cărări pierdute într-un suflet de femeie
într-un contur de amforă
pe care grafica adânceşte uitarea uitările
într-un simplu cuvânt
rar rostit în plinătatea fiinţei
cărarea pierdută creşte sub tălpi
tace frământă în unghiurile imposibile semnele tale
iedera creşte nestingherită pe zidurile casei
cu ferestre din care sfinţii răstoarnă urâtului
ulcele pline de lapte amar
redecorează gândurile mărunte cu flori de in
apoi le împarte fiecărui trandafir
pe tulpina plină de spini
una singură rezistă vârfului
urcă veselă în centrul spiralei
- armonioasă geometrie a simplităţii iubirii
într-un ochi de gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu