unic liant

se ridică luna deasupra cântecului
în plină zi ridici vălul legănării gândului
pe treptele soarelui pasului îi smulgi frântura de vers
în fragmente fine întorci ceasul inimii 
te risipeşti în cuvânt
fără gesturi fără sunete între braţul tău
şi braţul de frunze
devii statuie a mişcării globilor oculari
din vârful piramidei spre triunghiul
dospit în tainele existenţei
de la stânga la dreapta plimbi privirea
la final spui Numele Tău Doamne
ridici orbului vălul de pe gânduri
îi trezeşti glasul şi-l laşi într-un cuib de rândunică
să-şi împlinească golurile
taci şi laşi aerul să-şi reconstruiască zidurile
din vârf spre bază de la stânga la dreapta
deşertul trăirilor rătăceşte în deşertul valorilor
în pieţele tulburi ale comunicării
numai cuvânt în plasele largi ale pescarilor
răsfiraţi pe pietrele Domnului
unic liant rămâne crucea cântând mişcării reîmplinirea
într-o rotaţie completă a pământului
când luna îi redescoperă farmecul iar soarele
uită întunericului trupul într-un lac adânc în munţi

luna prin cruce cântă...