rătăcesc printre chipuri de copii
astrele au părăsit contorsionările pământului
unic gând tresare la buza stâncii valorilor pierdute
cu lămpaşul cuvântului ridic piatra lunii de la intrarea în bezna necunoaşterii
cunosc ieşirea îmi place labirintul
uneori septembrie îl redeschide vizitatorilor nocturni
lunatecii ard lumânări îmi ridică ceaţa de pe ochiul orb
saturat de culoare alege câmpul incolor al finitului infinit
într-un cilindru păsările prind captiv gândul
îl transformă în muşcătura hienei
pentru un zbor cât mai plăcut deasupra gesturilor neterminate
rătăcesc printre chipuri de adolescenţi
au trecut degetele timpului prin mine
au presat furiile agitaţia asta este fără cap şi fără coadă
mă oboseşte
scriu
fila mă acceptă fără înfloriturile unei lumi apatice
scriu citesc propriile-mi rânduri
printre gânduri rătăcesc şi chipul maturităţii
se destramă într-un hohot de munte
nisipul anunţă trecerea hotarului anotimpurilor
glazurate cu răsărit şi apusuri magistrale
printre chipurile maturităţii mă sufoc
şi atunci mă întorc între prora-contur de inorog
şi pupa răsfirată între aripile unui pescăruş
- gândul dintâi şi ultim al navigatorului de cursă lungă pe pantele morţii vii
trezesc valurile
unul mă alege pentru un doi convenabil printre cuvinte
scriu şi urma mea rămâne în pasul Celuicarecalcăapa
fără să uite mâna ridicată în dreptul inimii
echilibru perfect în prin pentru printre razele Lui mereu El
El -
curcubeu alb al visului copilului răstignit
între buclele covrigului timpului amăgitor
imagini: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu