arunc umbra în vânt ca pe copilul nenăscut
o privesc prelung cu braţele ridicate a nesomn
se scurge lent din conturul acela iluziv şi îmi cuprinde tâmplele într-o forfecare continuă
las totul baltă şi continui jocul cu umbra
puternică slabă puternică slabă
gradarea nu are importanţă
îi sărut fruntea într-un bună dimineaţa
într-o trezire fără urmări asupra conţinutului zilei
bila se rostogoleşte neîncetat între tâmpla stângă şi cea dreaptă a cuvântului
mai încape o toamnă în care frigul ia conturul gândului bun
cu rod dulce parfumat şi plesnitura - semn al bucuriei că este
umbra prinde esenţa rodului şi-ncepe să danseze tango
pe ringul întâmplărilor amenajat de ea
înainte să zvâcnească în timp îmi lasă geamăna ei paznic
la colţul grabei într-un fir de argint - scară a ploilor amânate până când
punctul pe trup de i va rămâne stabil întru bucuria Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu