fără măsură cuvântul ne pradă sunetele
prădători cunoscuţi aspirăm sensurile
câştig balanţă eleganţă strigătul clopotelor când cheamă
bătaia toacei în adâncurile gândului mireanului
şi o netopită uriaşă bilă de frici rostogolită neîncetat
între tâmplele oamenilor fiare fiarelor oameni
într-un lătrat prelungit deasupra toamnelor fără eroi pline de erori
nimeni nu pierde totul se câştigă
chiar şi nodul acesta dureros din capul pieptului
sparg bariera gândurilor din plastilină colorată
mă arunc odată cu puii de om în baia de bile
timpul îmi ascultă bucuria din tristeţe
am crezut în oameni nu mai cred
tac o clipă şi le ascult explicaţiile prelungi poeme nescrise
ale minciunilor neasumate
debut în spasmele câinilor ucişi
în plină copilărie nenăscuţi în plină maturitate
veniţi cu capul plecat pentru o mângâiere primind
arcuirea unui băţ a unei înjunghieri scurte
ştiu că de Crăciun ucideţi porci de Paşte se ucid miei
toamna aceasta ce "sărbătoare" a fost de-au fost ucişi câini
am uitat şi de Paşte se ucid mieii-câini
pe tarabe mieii latră uneori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu