Gând de zi 7 septembrie 2013

am adormit pe un pat de gânduri străine
pasul era alert 
în vis drumul sinuos respecta realitatea
o respectă şi acum
cu înclinări repetate pe latura stângă unde
din spiţele bicicletei de toamnă
aleargă precum caii neînşeuaţi cuvintele
câmpurile se umplu de rânduri
prin gânduri libere şi ele să adape traista sufletului

sus sacul gândire că se udă inima
- strigă dintre spicele de grâu Chipul Domnului

şi atunci lumina umple iar spiţele de cuvinte clovni
şi tristeţi închipuite a fi metafore
într-un circ-teatru infinit de finit în care leii
aleargă şchiopătat în căutarea scaunelor fragile
din metalul cu rezonanţa amplificată de banal

mă trezesc pe patul gândurilor familiare
până la saturaţia zorilor
mă trag de tâmple obiceiurile uitate
şi-atunci las totul în balta uitării şi strig la mine
prin nota cea mai înaltă a curajului de a fi
braţ la braţ cu singurătatea autentică

îi zâmbesc a regăsire
se încruntă a ciudă
pentru părăsirea pentru o clipă pe banca iluziilor

poleiala cade într-un foşnet plictisitor
rămâne piatra cenuşie cu care
într-un fragment de timp curat refac prietenia

trează privesc paşii tăi omule cu ochi de vânt
şi metafora vie
aştept să redeschizi umbrela dialogului
într-un monolog prelung prin tainele trecutului prezent
o accentuată înţelegere a tăcerii
printre umbre de prezent inutil