unde ploaia îşi scutură gândurile
marea întâlneşte munţii de nori
două semicercuri împlinesc pragul de linişte
şi atunci
pasărea gândurilor libere aripile-şi întinde mulţumită
în fragmentul de timp al sărutului aripilor
cu ţărmul
marea fluxul şi-l exprimă într-un semn de gelozie
neexplicată ochilor păsării
râde timpul acela copil de refluxul mării
când în vârful picioarelor
omul priveşte fuga nisipului din castelul abia ridicat
unde ploaia îşi scutură gândurile
flux-reflux umplu ochiul anotimpului naşterii Fecioarei
cu bucuria mişcării
naştere renaştere lacrimă râs lacrimă plâns
- lacrimă clovn
aruncă mingea de aer dincolo de geamandura
roasă de vânt
valurile îşi văd liniştite de drum de stingere
de plecări şi reveniri
în poemul nescris uit mereu să readuc
pe arcurile de cerc
scoicile culese în fiecare vis anotimp al copilăriei inimii
două semicercuri împlinesc pragul de zbor
între pilonii podului de gânduri şi pacea inimii
pe digul adormit au rămas la taifas prima
şi ultima frază din trupul poemului nescris
le ajung din urmă la mijloc de pod le iau la braţ
într-o plimbare amicală
prin fluidul devenit poem scris...
autor imagini: Victoria Anghelache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu